Alina e mama lui Luca și a lui Mihnea aşa că are şi ea dreptul la o pagină pe blogul meu. Doar că ea se manifestă mai degrabă literar. Iată:
Combinări de G luate câte k
Alina Avramescu, 2 noiembrie 2010
Nu se mai putea continua așa, trebuia făcut ceva! Nimeni nu muncea, toți dormeau în ungherele minții, care cum apucase, unul cu țigara în gură, altul cu telecomanda lângă, cu degetul de la picior țintuit de butonul de zapping. Uite, dacă te uiți bine la cel din colț, în pantaloni scurți, da, da, pierde-vară ăla, poți vedea că sforăie fără probleme, deși s-a murdărit tot, după ce-a căzut cu capul în farfurie! Dacă îi trezești, primești același răspuns – sunt epuizat! E-pu-i-zat! Am muncit toată ziua, am alergat ba la stanga, ba la dreapta, am pus umărul, nu ca ăla care doar se face că muncește, dacă verificăm pe fiecare în parte cam de câte ori a străbătut drumul de la problemă la soluție, pe căi directe sau indirecte, cu implicații, fără, pe rute ocolitoare, care necesită echipament special...Da, de exemplu dacă calculăm în kilometri, putem vedea cine are dreptul să doarmă și cine ar trebui să mai facă ore suplimentare! E adevărat că sunt unii care nu fac nimic toată ziua, doar se vaită într-una. Se înțelege,ei îți pot spune că nici asta nu e o activitate relaxantă și, să fim serioși, trebuie să facă cineva și lucrul acesta. E ușor să vorbești așa, de la distanță... Uite, leșinat pur și simplu, căzut pe jos, cu capul strivit de atâta alergat, G 9 stă aproape fără suflare. E normal după cât a calculat toată săptămâna sume care vin, care pleacă, cât să fie pentru curent, cât pentru gaz, cât pentru apă și pentru mâncare.
- G9 se mișcă? Îl înghionti G2000 pe G2007, care vâjia pe lângă el.
Nu,i s-a părut, nimeni nu mișca... Doar ei, gașca de G-uri care era răspunzătoare cu visele și cu starea aceea stupidă de REM, ei erau singurii care se mai mișcau la ora asta. Ăștia dormeau ca nesimțiții...Cică au muncit toată ziua. Dar ei, că erau nevoiți să muncească doar noaptea și nimeni nu primea nimic la salariu pentru asta? Doar pentru că aveau vechime, ce, să le pe suporte ei pe toate? Mă rog, în alte vremuri era mult mai bine. Era chiar distractiv să lucrezi în tura de noapte – aveai de făcut multe, dar ți se cerea și creativitate, te stimula, te lua cu frumosul. Îți doreai să reziști cât mai mult în Casa Minții, doar pentru a ajunge la tura de noapte. Era frumos cu atâtea vise, atâtea frânturi de realitate încântătoare pe care le puteai îmbina cum voiai tu și formau gașca cea mai invidiată. Era o adevărată onoare să fii G Câteva Mii! Asta însemna că ai trecut prin multe și ți se acordă încredere să faci ce vrei tu pe timpul nopții, să sari în cap până nu mai poți, să faci jocuri și dansuri și chefuri cu orice G din Casa Minții. Nu aveai nicio restricție și ieșeau lucruri atât de drăguțe!
G2000 porni din nou în misiune cu viteza pe care doar cei din gașca de noapte o au. Vâjjj, vâjjj, vâjjj...Vedea cum treceau cu repeziciune pe lângă el imaginile celorlalte G-uri de noapte. Nu-l interesa niciunul. Poftim, cu cine să se ia în brațe? Cu G-40 de Mii care e responsabil cu frica de urși din copilărie și s-a reactivat acum din cauza nu știu cărei știri de la televizor? Patetic...Ca să nu mai vorbim de G300 care suferea de insomnie și stătea tot timpul cu o mutră tâmpă, se agăța de oricine trecea pe lângă el, încercând insistent să intre în vorbă cu toată lumea. De parcă putea ieși ceva frumos din teama de a nu face pipi în pat ? Toți încercaseră să îi explice lui G300 că de fapt nimeni nu vrea să petreacă cu el prea mult timp, că nu-i făcut să socializeze, dar el nu pricepea cu niciun chip și se lipea de unul și altul și – pac, uite așa, un vis tâmpit care se repeta regulat de nu știu cât timp! G300 avusese o perioadă în care chiar încercase să devină creativ și se asociase cu G 400, teama de a merge la grădiniță. Nu ieșise nimic interesant! O ciudățenie care nici măcar nu poate fi numit vis, dar nici coșmar.
-Astăzi vreau să fiu mai focusat! îl auzi G2000 pe G2007 vorbind.
-Adică?
-Adică m-am săturat de coșmaruri. Gata, vreau ceva frumos. În seara asta mă cuplez cu un G simpatic. Vreau și eu romantism, vreau reacții, cine știe...poate o erecție nocturnă...
- Bați cîmpii, uită-te la ăștia toți care dorm acum. Toată ziua au alergat și s-au ciocnit unii de alții, nici nu mai ai loc să dai un chef, ca să nu mai spun că au rămas doar tâmpiții în picioare. Și arătă înspre G300 care stătea la pândă.
Mda, gândi G2007 încrucișând picioarele și sprijinindu-se în capul turtit de atâta alergat, atmosfera era destul de tristă. Dădu o roată cu privirea și descoperi miile de G-uri căzute care pe unde nimerise.
-Eu mă duc și îl trezesc pe G 20 de Mii!
G2000 încremeni.
- Ce să faaaci?
- Îl trezesc! Îl împunse G2007 cu degetul mare de la piciorul stâng.
- Cum îndrăznești? Știi că așa ceva nu se face! Nu, până aici, nu admit să ne faci de rușine! Toți trebuie să se descuce cu ce au, fără să trișeze, știi bine regulile - nu avem voie să ne combinam decât cu cei care nu dorm, cei care lucrează în tura de noapte!
- Dar nu poate ieși nimic bun din ce mai e pe-aici! Se tângui G2000. M-am săturat de coșmaruri, uite și tu! și îi arătă cum se îmbrățișau languros două G-uri care avansaseră suspect de repede la tura de noapte – unul se ocupa de rata de la bancă, iar celălat cu promovarea de la serviciu.
Continuară să alerge cu viteza pe care doar cei din gașca de noapte o au. Vârrr ! G2000 făcu un viraj brusc încât era cât pe-aci să-și rupă urechile.
- Ce e, ce e , ai văzut ceva? Se agită G2007.
- Ei, variez și eu puțin! îi strigă din mers G2000. Nu e nimic interesant...
Și...viteză...Vâjjj...vâjjj...vâjjj...Cele două G-uri upgradate la activitatea nocturnă nu se știe pe ce criterii, probabil avuseseră ceva pile, cel care nu știa decât cât trebuie să pună la rată și workoholicul osedant încingeau atmosfera într-un colț. Fără pic de rușine. Cel cu dorința de promovare îl încălecase de tot pe datornic și era destul de clar că acolo se va întâmpla ceva, deși finalul nu se contura prea ușor.
- Dumneata cum ai ajuns aici? Se auzi iritată vocea care făcea pontajul pentru tura de noapte.
- N-aș putea spune exact, îi răspunse un glas pițigăiat și alintat. M-am trezit aici...
- Dar trebuia să treci mai întâi prin anumite etape. Nimeni nu ajunge așa, tam-nesam în tura de noapte! Se răsti cel de la intrare iritat.
- Nici nu știu despre ce vorbiți! se apără temător glasul pițigăiat.
- Normal că nu știți, apăreți tot mai mulți în fiecare zi, fără să mai respectați reguli, fără nimic! Nimeni nu vine în tura de noapte, fără să treacă prin munca de zi, aceasta-i regula! Dumneata nici măcar nu ai număr!
- Îmi trebuie un număr?
- Poooftim?!?
G2000 și G2007 se apropiară curioși și fără să se oprească din patrulat. Se mișcau acum cu aceeași iuțeală în jurul noului venit. G-ul acesta nou venea și cu ceva, un fel de miros, un amestec ciudat de flori și chimicale.
-Pe cine reprezinți dumneata? Încercă să se calmeze vocea de la pontaj. Nu avea voie să se enerveze, îi creștea tensiunea și, la urma urmei, ce putea să facă, dacă ajunsese pînă aici înseamna că trecuse de toate celelalte bariere. De ce să pună la inimă? Nimeni nu îi deconta tratamentul medical dacă pățea ceva. Cum se întâmplase acum câteva zile, când apăruse din senin G-ul acela care voia să lucreze și noaptea și ziua. Domnule, nu trebuie să-i lași p-ăștia, strică piața! Ce înseamnă asta, să lucrezi fără încetare? Fusese premiat pentru că avusese rezultate deosebite pentru perseverența cu care construia strategii de cheltuieli minime pentru coșul zilnic. Îl trimisese la plimbare, deși nu fusese ușor. Și se enervase așa de tare, că era să facă un stop.Un stop de G. Adică să dispară, pur și simplu. Și cine ar fi regretat lucrul acesta ? Nimeni. Probabil că nici G-urile cele mai leneșe, care de câțiva ani dormeau neîncetat. Da, da, da, G-urile responsabile cu cărțile citite, filmele educative și treburi din acestea fine, nici ele nu ar fi remarcat că nu mai e vocea de la pontaj. S-ar fi găsit altcineva cu siguranță să îi ia locul, deși treaba nu era așa ușoară și ar fi necesitat ceva antrenament. Sau, cum spun cei noi, trainning. Cu toate că așa cum stăteau lucrurile în ultima vreme, toți avansau fără probleme și fără niciun fel de exercițiu. Asta e, lucrurile s-au schimbat, nimic nu mai e ca înainte, tinereii ăștia cred că totul li se cuvine! Vocea de la pontaj notă ceva în registru și dădu să-i explice G-ului Fără Număr ce avea de făcut.
Vârrr...se ridică dintr-o dată un nor de praf. G-ul Fără Număr tuși schimonosindu-se și făcându-și vânt cu mâna. Se frecă la ochi, încercând să-și apere privirea de particulele acelea înecăciaose care se înghesuiau în fața lui. Noroc că avea gene lungi și clipea des, altfel ar fi fost distrus.
-Ne ocupăm noi, nicio problemă! Eu sunt G2007, iar el G2000! auzi pe cineva vorbind din interiorul norului de praf.
- Am fi onorați să-ți facem primul tur! Cum ziceai, chair astăzi ai apărut? Aha..era cald și totul s-a petrecut la spălătorie...Aaa, deci tu ești acel gând, pricep...era fata aceea care și-a udat rochia cu furtunul...din greșeală, se înțelege... Dar ce viteză ai...
- Da, sunt foarte rapid, cred că mă ajută și genele mele lungi...murmură timid G-ul Fără Număr.
Vâjjj...vâjjj...vâjjj.
