După cum se vede nu mai prea scriu aici. Mă puteți găsi la Noi pentru Noi, un proiect nou care are ca miză promovarea micro-antreprenoriatului. Vă aștept.

Enjoying Led Zeppelin - Black Dog

Luca și Mihnea nu sunt la prima experiență Led Zeppelin, la fel cum nu sunt la primul dans împreună. Acum am apucat însă și eu să-i filmez, chiar dacă doar cu telefonul (scuze pentru calitatea slabă).

Zbor

A fi în zbor, a căuta direcția corectă, a urma un instinct imperativ, a fi împreună și a fi împreună acum. Nimic nu contează de fapt decât zborul însuși. Nu ne vom opri niciodată din sterpe hermeneutici deși ar trebui să știm (și în adâncul sufletului chiar știm) că doar zborul e suficient. Hai să analizăm poziția și direcția celor două păsări. Nu. Hai mai bine să zburăm și noi cu ele, ca ele. Vrei ?

Un prieten (Dumitru Bădiţa) scria pe Facebook...
Prima disociere în dragoste o facem între sentiment şi persoana care l-a inspirat, iar cea de-a doua disociere conştientizată este între sentiment şi noi înşine: ajungem să posedăm un miracol de care nu mai ştim cum să ne descotorosim, ca să ne întoarcem la mediocritate sentimentală şi cinism. „Bine aţi revenit în rândul lumii!”

Iar pe mine m-a mâncat undeva să-i răspund, mi-a plăcut şi aşa că pun şi aici:
Propunerea unu, în logica ta: să nu lăsăm pe nimeni să ne inspire vreun sentiment, de preferință ar fi ca fiecare dintre noi să încercăm să-l găsim pe prostul/proasta care s-ar lăsa inspirat/ă de noi. Astfel vom fi constant depozitarii unui arsenal iubăreț gata să se dezlănțuie peste fălcile primului fraier sau printre sânii primei pițipoance suficient de gâscă.

Propunerea doi: Odată ce am reușit să găsim un receptacul vom face mereu recurs la conștientizarea miracolului de care ne simțim cumva responsabili... Mă iubești? Nu-i așa că nu te simți așa cu nimeni altcineva? And all that shit.

Concluzie: Hmmm... nu cumva tocmai am descris mediocritatea sentimentală și cinismul? Nu cumva ăsta este exact rostul "relațiilor" ?

Mai multe de la prietenul susnumit la Blog Dumitru Bădiţa

Rapsodie de primăvară

Pentru cei care şoptesc în barbă cuvinte care ar trebui ţipate, pentru cei care privesc emfatic din umbra ochelarilor de soare DG, pentru cei care îşi scurg orele zilei în aşteptarea extatică a unui salariu mizer nu am decât simpatia scârbită a tigrului pe care l-am văzut astă-vară la grădina zoologică. La fel ca el ştiu că sunt superior, la fel ca el accept bucata de carne sângerândă obţinută fără efort de un cuţit mercenar. Ştiu că sunteţi mulţi cei care mânuiţi cuţite... nu vă culcaţi însă pe urechea plină de ceară. Nu voi ierta nici un râgâit, nu voi trece cu vederea nici maneaua, nici BMW-ul alb, nici rujul strident acompaniat de imberbul tatuaj din nordul feselor pline de celulită. Vă doresc o primăvară scurtă, maşini pătate de copacii prea leneși și de excrementele tropicale ale păsărilor migratoare. Aveți curajul să mă priviți în ochi pe stradă? Abia aștept.

La multi ani, Mihai Eminescu!

"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice. Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie. Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie."

sursa

PaPa, 2010!

Mama, ce an de tot rahatul a fost asta! Si cum stau eu contempland dihania care pute in ultima foaie de calendar ma apuca asa o nostalgie si incep sa caut prin calculator in foldere de genul backup/vechi/old/aleluidorin/works/terminate si uite peste ce dau de aproape ca uitasem de el (dateaza din 2006):