Am descoperit de curând o emisiune la BBC: Maestro. În esenţă, nişte vedete (e drept, nu de prim rang) acceptă provocarea de a încerca să devină dirijori. Au la dispoziţie BBC Concert Orchestra şi o suită de mentori. Show-ul este atât de amuzant, pasiunea oamenilor pentru muzică atât de firească încât te cutremuri. De ce? Pentru că îţi dai brusc seama că în România aşa ceva nu ar fi posibil. Chiar dacă ai reuşi să găseşti 8 vedete care să fi auzit de Grieg, va fi destul de greu să găseşti o orchestră de valoarea şi disciplina celei de la BBC. Şi chiar dacă ţi-ar ieşi şi asta nu cred că ai reuşi să ajungi nici măcar la jumătatea audienţelor produse de Dansez pentru tine. Vorba aia, fără o dramă umană exploatată până la leşuială şi fără vreo domnişoară blondă/brunetă/roşcată debordând de preaplinul decolteului n-am făcut nimic. Uitându-mă cu atenţie în oglindă îmi dau seama că de fapt nu trebuie să-mi fie ruşine că la noi nu se poate. Nu trebuie să privesc nici măcar cu milă înapoi către manelizarea accelerată a spaţiului mioritic. Aleg să trăiesc într-o ţară în care un asemenea show este firesc şi apreciat, iar acesta este motivul de astăzi pentru care decid să plec din România.
PS: Vezi în filmul de pe youtube cum dirijează "In the hall of the mountain king" (Peer Gynt Suite) un om care habar nu are să citească o partitură.
Genial, maestro!
RăspundețiȘtergereHai ca se poate adapta: simona senzual dirijeaza taraful din Clejani, pentru a implini visul unei copile fara noroc de a avea silicoane ca ale biancai lu'bote! Ce zici? Depunem proiectul? ;)
Păi nu, Corina. Ideea era tocmai să scap definitiv de ss/taraf/copila fara noroc/bianca/bote. Oricum, ăștia probabil ar crede că trebuie să dirijeze traficul în intersecție.
RăspundețiȘtergere