Rapsodie de primăvară

Pentru cei care şoptesc în barbă cuvinte care ar trebui ţipate, pentru cei care privesc emfatic din umbra ochelarilor de soare DG, pentru cei care îşi scurg orele zilei în aşteptarea extatică a unui salariu mizer nu am decât simpatia scârbită a tigrului pe care l-am văzut astă-vară la grădina zoologică. La fel ca el ştiu că sunt superior, la fel ca el accept bucata de carne sângerândă obţinută fără efort de un cuţit mercenar. Ştiu că sunteţi mulţi cei care mânuiţi cuţite... nu vă culcaţi însă pe urechea plină de ceară. Nu voi ierta nici un râgâit, nu voi trece cu vederea nici maneaua, nici BMW-ul alb, nici rujul strident acompaniat de imberbul tatuaj din nordul feselor pline de celulită. Vă doresc o primăvară scurtă, maşini pătate de copacii prea leneși și de excrementele tropicale ale păsărilor migratoare. Aveți curajul să mă priviți în ochi pe stradă? Abia aștept.